Ce este „Surveillance Pricing”?
„Surveillance pricing” reprezintă o practică în care companiile folosesc datele personale și comportamentale ale consumatorilor pentru a stabili prețuri personalizate pentru aceleași produse și servicii. Aceasta a fost evidențiată recent printr-un incident în care Uber a facturat două persoane prețuri drastic diferite pentru aceeași cursă în New York City: 76,82 USD pentru o persoană și 23,92 USD pentru cealaltă.
Avertisment din partea experților
Avocatul și activistul pentru consumatori Syed Hussain a atras atenția asupra acestei tendințe, afirmând că „aceasta este o formă de prețuri de supraveghere.” Conform lui Hussain, companiile folosesc informații detaliate despre comportamentul consumatorilor, cum ar fi locația și obiceiurile de cumpărare, pentru a ajusta prețurile, ceea ce poate duce la inechitate în modul în care consumatorii sunt tratați.
Studii și legislație
Comisia Federală pentru Comerț (FTC) a studiat această practică și a constatat că retailerii folosesc adesea datele personale pentru a adapta prețurile. De asemenea, unele state au început să propună legislații care să reglementeze sau să interzică aceste practici. Bulletinul FTC din ianuarie a subliniat că adoptarea pe scară largă a acestei metode ar putea schimba fundamental modul în care consumatorii cumpără produse și modul în care companiile concurează.
Critici și reacții
Uniunea Americană pentru Drepturile Civile (ACLU) a catalogat practica drept „spionaj etic inacceptabil”, care afectează atât demnitatea, cât și finanțele consumatorilor. ACLU a subliniat că utilizarea acestei strategii este deja prezentă în prețurile biletelor de avion și ar putea apărea și în alte domenii, precum supermarketurile. De asemenea, s-a menționat că Uber folosește o strategie similară pentru a calcula salariile șoferilor săi, ceea ce a fost denumit „discriminare salarială algoritmică.”
Reacții din partea consumatorilor
Reacțiile consumatorilor la videoclipul lui Hussain au fost variate, unii exprimându-și indignarea față de utilizarea prețurilor de supraveghere și sugerând chiar acțiuni legale colective. Alții au discutat despre nevoia de a folosi telefoane de tip „burner” pentru a evita urmărirea prețurilor.
Concluzie
Practicile de „surveillance pricing” ridică întrebări serioase cu privire la etica utilizării datelor consumatorilor și la impactul acestora asupra pieței și a relațiilor comerciale. Pe măsură ce aceste practici devin mai comune, este esențial ca legislația să evolueze pentru a proteja drepturile consumatorilor.
